despre nimic

pe mine ma cheama ana. sau dan, andreea…sau mircea; deci nu ofer nicio garantie asupra numelui sau genului meu. cat despre ce scriu… sunt doar roadele nebuniei de-o zi (genu’ ala de zi in care ai deveni cu toata placerea criminal in serie), ale invidiei fata de pitzipoanca de la etaju’ 1 (acuma mint fiindca de fapt la etaju’ 1 al blocului meu sta o babuta nebuna si o casnica frustrata care sta toata ziua pe geam, asta dupa ce a terminat trilogia telenovelelor); mai ar fi si un pic de snobism ca daca “face” toti sa fac si io… pai blog are tot taranu, sa-si faca frustrarile publice…daca o scursura de politican poate, poate si o scursura de cetatean fara drepturi si cu muuulte obligatii. aaa, am uitat sa mentionez ca mi se pune o mare pata pe creier cand vine vorba de politichie(un fel de rigola a tarisoarei noastre), sunt dependenta de ranitidin si lamai la auzul manelurilor si la vederea vedetelor autohtone. mai ar fi si ca n-am consideratie fata de morala, detalii religioase sau respect pt oameni doar pt ca au niste ani in plus; ca pana la urma si betivii, obsedatii si curvele imbatranesc…da’ nu vad de ce asta ar trebui sa le spele pacatele

dar despre astea, mai pe larg alta data; pana la urma nu am zis nimic despre mine… deci… subiectul ramane deschis.